Avantajele utilizării:
Tavanele false sau învelitorile la nivelul mansardei pot fi montate pe schelete din lemn sau din metal. În cazul scheletului din lemn este permisă exclusiv utilizarea unor materiale uscate, drepte, lipsite de noduri sau deteriorări (datorate insectelor, carilor, şamd). Scheletul din metal constă în profile UD ce constituie bordura profilelor pentru tavan CD. Fixarea de acoperiş, în cazul distanţei mici de asamblare, se realizează cu bride directe de suspendare sau cu bride acustice oscilante, iar în cazul distanţei mai mari de asamblare se realizează cu vergele de suspendare şi cu piese de suspendare cu arc. În cazul tavanului fals cu rol de împiedicare a propagării focului (Th = 90 minute), sau supus unei sarcini accentuate, este permisă exclusiv utilizarea pieselor de suspendare cu siguranţă, profile CD - cu arc. În cazul mansardării sau a tavanului fals amplasat între un spaţiu încălzit şi unul neîncălzit se va avea în vedere condensul dinspre interior.
Profilele de susţinere, orizontale (UW) şi verticale (CW), utilizate pentru pereţii despărţitori din gipscarton, sunt fabricate la dimensiunile standard de 50, 75 şi 100 mm.
Structurile din gipscarton trebuie să fie construite pe suport solid, uscat şi ferit de îngheţ. Structura scheletului pereţilor constă în profile de susţinere (UW) şi profile de montaj (CW) utilizate pentru montajul direct al plăcilor.
Profilul UW va fi fixat din 80 în 80 de cm de suport, distribuirea profilelor CW - racordate la primele, în baza cerinţelor impuse pentru pereţii despărţitori, privind rezistenţa la sprijinirea unor sarcini - fiind de 600, respectiv de 625 mm.
Acesta poate fi aplicat la distanţe mai mici, în funcţie de înălţimea pereţilor, de locul de utilizare şi de sarcina la care este supus peretele, cu luarea în considerare a prevederilor în materie (de exemplu la amplasarea unor instalaţii în blocurile supuse umidităţii). Sub profilele UW, din motive ce ţin de acustică, vor fi poziţionate ca element de izolare împotriva transmiterii vibraţiilor din structura metalică fâşii de burete autocolante pe o singură parte, în cazul fiecărui racord cu elementele clădirii de care se fixează profilul.
Izolarea termică şi fonică accentuată a pereţilor despărţitori poate fi atinsă cu ajutorul materialului izolator amplasat între profile; această amplasare se face pe întreaga suprafaţă, cu împiedicarea mişcării/alunecării, recomandat fiind să se umple întreaga secţiune a scheletului de susţinere.
Utilizari:
Lungimile standard ale profilelor sunt de 3000 mm si 4000 mm.
Necesarul de materiale al pereţilor despărţitori - structură de susţinere din metal, cu 2x1 straturi de gipscarton (1 m2):
Necesarul de materiale al tavanelor false, fixate pe structură de susţinere din metal, suspendate, cu 1 strat de gipscarton (1 m2)
(pentru suspendare rapidă sau de siguranţă)
(în funcţie de cerinţa de izolare fonică sau termică)
Necesarul de materiale al mansardărilor fixate pe structură de susţinere din lemn - învelitori mansardă, cu 1 strat de gipscarton (1 m2):
Pereţi tip placare/mascare
Pereţii tip placare/mascare se montează direct pe peretele portant sau ca perete independent în faţa peretelui ce se doreşte a fi învelit/mascat.Scheletul poate fi realizat din elemente din material lemnos sau din metal. Structura scheletului pereţilor montaţi direct pe un perete suport este de tip schelet vertical din şipci din lemn sau schelet metalic, constituit din profil UD ca bordură a profilelor de susţinere CD - care este montat pe perete cu ajutorul diblurilor şi profilele UD fixate cu elemente de suspendare directe sau cu eclise acustice oscilante de peretele suport. Peretele de tip 'independent', ce trece prin faţa peretelui ce se doreşte a fi mascat este un perete despărţitor semi-învelit (adică este cartonat doar pe una din părţi), de sine stătător. Placa de gipscarton sau alte tipuri de învelitori se fixează pe structura prefabricată a scheletului, ca şi în cazul pereţilor despărţitori. Construirea pereţilor tip placare/mascare este motivată în 3 cazuri:
necesară prea multă tencuială pentru egalizare).
Tencuieli „uscate":
Tencuiala 'uscată' reprezintă o tehnologie care înlocuieşte tehnologia tradiţională 'umedă' şi se execută prin lipirea plăcilor de gipscarton sau din fibre de gips pe peretele din cărămizi sau din beton. Pentru fixare se utilizează mortar adeziv, apoi golurile dintre plăci sunt obturate şi bandajate, după aşezarea plăcilor în plan (nivelare). Dacă suprafaţa de bază, adică peretele sau structura de susţinere, este puternic absorbantă sau neuniform absorbantă de umiditate (de exemplu beton poros sau tencuială veche poroasă), atunci înainte de lipire întreaga suprafaţă va fi tratată cu - amorsă universală diluat în proporţie de 1:1 cu apă. Plăcile care vor fi lipite trebuie să aibă, pe cât posibil, înălţimi interioare egale, lăsând rezerve de câte 1 cm - sus şi jos - pentru golurile de ventilare destinate legării discurilor de gips pentru lipire.
Avantajele utilizării:
impuse în cazul pereţilor de susţinere şi nici să se repare aceste paturi;
Posteaza o recenzie